În adâncurile din Raja Ampat

Nu există altă zonă pe Terra în care formele de viaţă din adâncul oceanului să fie mai variate decât cele din arhipelagul indonezian Raja Ampat. O expediţie organizată de GEO, la care au participat ecologişti, taxonomi şi geneticieni, a încercat să afle motivul pentru care această regiune din largul Noii Guinee este o destinaţie preferată pentru bancurile de peşti.

A aşteptat până când noaptea a învăluit golful, când tumultul din pădurea tropicală s-a stins, iar culorile recifului s-au estompat. Până când silueta vasului nostru s-a topit în amurg şi a dispărut orice diferenţă dintre apă şi uscat, dintre palmieri şi ţărm. Apoi, Mark Erdmann a sărit în apă, iar eu l-am urmat.

În largul Insulei Misool, la o adâncime de aproximativ doisprezece metri, razele de lumină ale reflectoarelor noastre scot la iveală structura recifului. În apropiere, lumina pătrunde prin apa întunecată şi, pentru o clipă, scoate la iveală evantaie de mare (Subergorgiidae) şi colonii de muşchi (porifera), trezesc peştii-papagal (Scarinae) şi peştii-balon (Ostraciidae) din desişul de corali.

Lăsăm în urmă bancuri filiforme de peşti, nori de plancton, umbre fantomatice care pot fi intuite cu greu, continuăm să ne scufundăm în apele oceanului şi încercăm să identificăm creaturile ce trăiesc în acest univers misterios.

Nu ştim exact nici ce curenţi ne aşteaptă la marginea recifului. Iar aceste ape sunt renumite pentru modificările bruşte ale mareelor şi vârtejurile înşelătoare, care trag scafandrii în larg sau, mai rău, către adâncuri. Mark Erdmann îşi urmează însă cu precizie busola şi îşi continuă drumul către sud-est, drept înainte, spre panta unde reciful se termină în largul oceanului. A pornit la vânătoare, caută locuitori marini activi nocturni care nu au fost descoperiţi până în prezent, peşti şi crustacee, melci veninoşi, caracatiţe lacome. Nimic nu l-ar bucura mai mult decât să descopere o stampotopodă (Stomatopoda) necunoscută sau chiar o subspecie de rechini trecută până în prezent cu vederea, pe care să o surprindă în scop ştiinţific cu ajutorul camerei de filmat.

Această speranţă îl motivează de mai mulţi ani pe biolog, care impresionează prin statura sa. Cu timpul, el s-a transformat într-o nouă subspecie: un „peşte, captiv în corpul unui om“, aşa cum îl numesc colegii. De doi ani, el răspunde pentru programul Papua de Vest susţinut de Organizaţia ecologistă „Conservation International“, dar anual îşi petrece peste 500 de ore în apă.

Necunoscutele oceanului sunt doar o promisiune pentru Erdmann. Pentru a descoperi aceste mistere, el nu ezită să îşi asume riscuri, iar micile greşeli pot fi trecute cu vederea. Cu mare plăcere, el se scufundă frecvent noaptea, adesea singur, la adâncimi de peste 50 de metri, preferând zonele de corali în care nu a mai ajuns nimeni.

Erdmann este de părere că numai 10-20 de procente din varietatea tuturor plantelor şi animalelor din Indo-Pacific au fost descoperite până în prezent. El consideră că nicăieri nu există posibilitatea de a completa informaţiile sumare cu noi descoperiri mai bine ca aici, în aceste insule izolate din Raja Ampat, în largul coastelor vestice ale Noii Guinee, la graniţa provinciei indoneziene Irian Jaya Barat.

De câteva zile ne aflăm în mijlocul acestui arhipelag unic, un labirint alcătuit din peste 600 de insule, risipite pe o suprafaţă a oceanului ce corespunde dimensiunilor Danemarcei şi care se ridică deasupra apelor liniştite, de un albastru turcoaz, asemenea vârfurilor unui masiv muntos inundat, cu piscuri, turnuri şi creste formate din stânci de calcar bizare, măcinate de vânt şi de maree, care ajung frecvent până la malurile pe care creşte pădurea tropicală.

Musonul aduce ploi ce durează mai multe luni, iar curenţii marini foarte puternici transportă permanent atât din Oceanul Indian, cât şi din Oceanul Pacific apă cu un conţinut bogat de substanţe nutritive din adâncuri către baza coastelor. Este o lume amfibie, în care aşezările umane sunt o raritate. Deasupra stâncilor zboară codalbul (Haliaeetus albicilla), iar pe coamele valurilor pot fi zăriţi în paralel calcanii (Myliobatidae).

Pe crengile putrezite care pătrund în apă de pe mal se dezvoltă polipii (Anthozoa) şi anemonele de mare (Actiniaria). Apele din umbra arborilor de Pandanus, a smochinilor şi palmierilor sunt mediul prielnic pentru larvele de peşti. Chiar şi copacii uriaşi care cresc pe pantele mai înalte ale insulelor susţin această lume marină: rădăcinile lor filtrează apa de ploaie, stabilizează sedimentele şi protejează astfel recifele de avalanşele de nisip şi detritus.

Comunitatea oamenilor de ştiinţă a aflat recent de comorile din adâncul oceanului. Abia în anul 2001, o expediţie de cercetare a ajuns la recifele de corali ale arhipelagului şi a adus la suprafaţă descoperiri senzaţionale. În numai 15 zile, biologii au identificat aproape 1000 de specii de peşti şi 699 de specii de moluşte (Mollusca), printre care se numără melci, scoici şi cefalopode (Cephalopoda). Şi au descoperit şi 456 de specii de corali, depăşind cu mult numărul total din întregul arhipelag Caraibe sau din Marea Barieră de Corali din Australia.

Autor: Lars Abromeit (TEXT) şi Tim Laman (FOTOGRAFII)