Planeta la control!

Autori: Stefan Dech, Rüdiger Glaser, Robert Meisner, Nils Sparwasser (TEXT)

Criza financiară reprezintă o învăţătură remarcabilă nu doar în sectorul economic, ci şi al ecologiei, generată de maximizarea cu orice preţ şi pe termen scurt a profiturilor, care nu ia în calcul riscurile şi costurile unei eventuale nereuşite. Mai mult ca niciodată, o nouă serie de imagini obţinute prin satelit demonstrează superficialitatea cu care noi, oamenii, tratăm planeta noastră mamă. Numărul oamenilor pe Pământ se află în continuă creştere, iar pretenţiile noastre sunt tot mai mari. Săpăm pe sub Pământ, îl asfaltăm, practicăm pescuitul la scară industrială, evacuăm în atmosferă gaze cu efect de seră. Imaginile obţinute dintr-o perspectivă superioară trebuie să ne determine să adoptăm o conduită bazată pe acţiune.

Singura constantă în istoria Terrei este transformarea. De la formarea sa în urmă cu mai bine de patru miliarde de ani, planeta noastră mamă se află într-un proces continuu de schimbare. Iar acest proces rezultă prin interacţiunea forţelor interioare cu cele exterioare. Pământul este o planetă marcată de dinamism. Plăcile mari din litosferă se află în permanentă mişcare şi modifică continuu forma continentelor. Erupţiile vulcanice şi cutremurele sunt martori vizibili ai acestui proces. În istoria Terrei, planeta noastră în forma actuală reprezintă numai o imagine instantanee. Totul se află în mişcare, în transformare. Clima se schimbă, ceea ce influenţează factorii favorabili şi nefavorabili pentru om, plantele şi animalele de pe Terra.

După o perioadă de dominare a dinozaurilor, în urmă cu peste 170 de milioane de ani, mamiferele s-au impus în ecosistemele de pe continente. Cel mai probabil, elementul care a declanşat dispariţia dinozaurilor la finele cretacicului a fost impactul cu un meteorit uriaş, ce a condus la transformări climatice foarte importante. În ultimii mai bine de 2,6 milioane de ani din istoria Pământului – în cuaternar –, s-au înregistrat modificări climatice naturale foarte importante. Urmările vizibile ale acestor procese sunt reprezentate de glaciaţia calotelor polare şi succesiunea între diferitele perioade calde şi reci. Abia în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, s-a încheiat ultima perioadă glaciară. Marile calote de gheaţă ce acopereau America de Nord şi Europa s-au retras, au început să se formeze continentele, iar nivelul mării a crescut. De atunci, temperatura medie pe Terra a crescut cu 4 până la 5 grade Celsius. În prezent, trăim într-o perioadă caldă, confortabilă, care, spre deosebire de cea în care au trăit strămoşii noştri preistorici, oferă condiţii corespunzătoare de viaţă şi în regiunile nordice din America, Asia şi Europa.

OMUL MARCHEAZĂ TERRA

Începând cu acele vremuri, s-a mai petrecut un fenomen: omul a început să influenţeze Terra cu un asemenea ritm şi grad, încât influenţa proceselor naturale de transformare s-a redus treptat. În special adoptarea stilului sedentar de viaţă a vânătorilor şi culegătorilor nomazi şi începuturile agriculturii şi creşterii animalelor au reprezentat etapa cu cele mai importante urmări în procesul de evoluţie al Homo sapiens pe drumul către o societate modernă.

Strategiile de adaptare, diviziunea muncii şi organizarea comunităţilor au constituit baza

creşterii gradului de bunăstare şi, în cele din urmă, împreună cu toate realizările tehnice şi medicale, condiţia pentru creşterea masivă a populaţiei pe parcursul ultimului secol. Acest fenomen a generat o intensificare a necesarului de resurse pentru producţia de alimente şi obţinerea energiei.

De câţiva ani, consecinţele globale ale procesului de transformare masivă a Terrei pot fi identificate şi din cosmos: amprenta noastră devine vizibilă, ca proces de transformare globală, pus în mişcare de om şi cu efecte multiple, care nu pot fi explicate complet nici de ştiinţă.

Imaginea Terrei surprinsă din cosmos prezintă nevoalat toate formele de relief şi sistemele ecologice: atmosfera cu smog, gaura din stratul de ozon şi fenomenele atmosferice extreme, oceanele marcate de fenomenul de încălzire şi de contaminarea cu noxe, zonele polare şi vârfurile munţilor cu topirea gheţarilor şi a calotei glaciare marine, ecosistemele terestre cu defrişări, degradarea solului şi mineritul, biosfera cu afectarea ecosistemelor naturale şi a varietăţii biologice, hidrosfera, cu diminuarea resurselor de apă dulce şi afectarea calităţii apei potabile, precum şi cu extinderea deşerturilor. Procesul se manifestă şi prin transformările sociale, cu o creştere explozivă a oraşelor, cu toate fenomenele socioeconomice.

Autor: Nils Sparwasser, Robert Meisner, Rüdiger Glaser, Stefan Dech