Din acest motiv, considerăm că noţiunea de „transformare globală“ nu reprezintă modificările naturale ale Terrei generate de cutremure şi erupţii vulcanice, tsunami şi tornade. Transformarea globală nu cuprinde doar modificările climatice, ci, în ansamblu, prezintă o relevanţă mult mai extinsă: examinăm toate efectele directe şi indirecte produse de om asupra planetei noastre. De aceea, consecinţele adesea dramatice ale proceselor naturale nu sunt luate în calcul. Numai o structură necorespunzătoare a populării unei zone, asociată cu măsurile insuficiente de protecţie, transformă un uragan într-o catastrofă, indiferent dacă numărul şi intensitatea uraganelor se află în creştere ca urmare a fenomenului încălzirii globale.

După perioada geologică a cuaternarului, în prezent se vorbeşte deja despre antropocen şi antroposferă. Noţiuni precum „naveta spaţială Pământ“, „Global Village“ sau „gândire globală şi acţiune locală“ reflectă acest fenomen. Procesul de transformare globală reprezintă cea mai mare provocare a vremurilor noastre – aceasta este sarcina impusă chiar de om. Iar finalul este necunoscut.

Omul este responsabil pentru transformările mediului şi ale sistemelor sociale, ca o consecinţă a creşterii populaţiei, a conceptelor economice care urmăresc maximizarea profitului şi dezvoltarea permanentă, a valorificării fără restricţii a resurselor şi a consumului cu valori şi principii sociale parţial exagerate. Global Brands, anumite mărci şi modele comportamentale ne influenţează tot mai intens. Procesul de transformare globală este stimulat semnificativ de comportamentul de consum din statele industrializate occidentale, atitudine ce s-a extins, începând cu anii 1950, în întreaga lume şi care conduce la o creştere enormă, frecvent exponenţială a tuturor indicatorilor de consum şi de producţie: consumul de apă şi de hârtie, extinderea lanţurilor de fast-fooduri, creşterea mobilităţii şi a numărului de deplasări între localităţi, sistemele financiare complexe – aproape orice parametru poate fi luat în calcul ca indicator.

În prezent, transformarea globală şi procesul de globalizare se află în strânsă legătură şi se intensifică. Se poate constata o accelerare a proceselor decisive. Din acest motiv, sunt necesare concepte etice inovatoare, transnaţionale, aplicabile pentru mai multe generaţii.

AVERTISMENTE ŞI SOMAŢII

Au existat numeroşi vizionari care au atras atenţia de la început asupra limitelor şi a consecinţelor procesului de dezvoltare. În anii 1960, în bestsellerul „Silent Spring“, Rachel Carson a abordat dispariţia păsărilor ca o consecinţă a utilizării DDT-ului. În anul 1972, Club of Rome a publicat studiul său revoluţionar despre Limits to Growth. Caracterul limitat al resurselor este contracarat de cel mai convingător proiect alternativ de până în prezent, cel al Sustainability.

Publicat pentru prima dată în 1987 în raportul Brundtland al Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare şi negociat la conferinţa mondială de la Rio de Janeiro din 1992, acest concept a suferit anumite modificări în perioada ulterioară, dar poate fi considerat în continuare cel mai elaborat.

Fenomenele declanşate ca urmare a transformărilor globale au fost descrise, sub formă de modele, prin complexe de sindroame, reprezentând probleme clinice. Sindroamele reprezintă, în acest context, evoluţii necorespunzătoare specifice, de exemplu, sindromul sahelului: exploatarea agricolă exagerată a locaţiilor marginale, asociată cu sărăcia zonelor rurale; sindromul urbanizării: probleme de mediu şi dezvoltare generate de renunţarea la metodele tradiţionale de cultivare; sindromul Dust-Bowl: degenerarea mediului ca urmare a industrializării agriculturii; sindromul Katanga: degenerarea mediului ca urmare a resurselor neregenerabile.

Prin intermediul celei de-a doua grupe, poate fi descrisă evoluţia situaţiei om-mediu, de pildă, sindromul Mării Aral: probleme de mediu şi dezvoltare generate de proiectele de amploare planificate la nivel centralizat; sindromul micilor tigri: ignorarea standardelor ecologice în contextul dezvoltării economice cu un grad ridicat de dinamism; sindromul Favela: degenerarea mediului şi pauperizarea datorată procesului haotic de urbanizare; sindromul avariei: dezastre ecologice generate de accidentele tehnice industriale.

În acest context, prezintă importanţă şi sindromul furnalului: degenerarea ecologică datorată extinderii pe o suprafaţă extinsă a substanţelor ce prezintă, de regulă, o durată îndelungată de viaţă şi sindromul deşeurilor: poluarea pe termen lung în apropierea zonelor industriale.

STUDIEREA PROCESULUI DE TRANSFORMARE

Exemplele demonstrează că procesul de transformare globală nu constituie doar o modificare în domeniul ecologic, ci declanşează transformări sociale, economice, politice şi culturale profunde, fiind influenţat, la rândul său, de evoluţiile în aceste domenii. Astfel, soluţiile pot rezulta numai în baza eforturilor comune orientate către cercetarea sistemului planetei, orientare ce se reflectă tot mai frecvent în strategia de cercetare a procesului de transformare globală şi a politicii globale internaţionale de mediu.

Domenii precum geografia reprezintă, alături de disciplinele speciale, o ştiinţă integrată, care studiază Terra, reprezentând un punct de întâlnire între conceptul natural şi cultural asupra lumii, studiind raporturile dintre societate şi mediu. În acest context, examinarea de la distanţă cu ajutorul sateliţilor documentează transformările în spaţiu şi timp, precum şi la diferite niveluri de standardizare, oferind parametrii necesari de natură geologică şi biofizică pentru analiza şi evaluarea succesiunilor cauzale şi a calculaţiilor pe bază de model, ce ne permit înţelegerea fenomenelor din trecut şi formularea de estimări.

Fără îndoială că transformarea globală nu este un fenomen nou. Şi în trecutul îndepărtat culturile şi-au afectat condiţiile de viaţă prin exploatare exagerată, proces confirmat de suişurile şi coborâşurile aşa-numitelor culturi superioare şi de dispariţia lor impresionantă. Acest sistem simplu de cauză şi efect a suferit modificări fundamentale.

În prezent, cei care declanşează fenomenele şi cei care suferă consecinţele sunt despărţiţi frecvent în spaţiu şi timp. Cine contribuie la volumul mare de emisii de dioxid de carbon în transportul individual intensifică efectul de seră, ceea ce ar putea declanşa consecinţe catastrofale peste 30 sau 40 de ani asupra locuitorilor din Bangladesh. Numai reducerea influenţei produse de om asupra sistemului terestru prin conceptele ştiinţifice elaborate, precum şi prin adaptarea la consecinţele transformării globale permite o stabilizare pe termen lung a sistemului terestru şi o dezvoltare durabilă.

Cea mai mare provocare pentru om reprezintă, în acelaşi timp, şi cea mai mare oportunitate a acestuia. Numai soluţiile globale vor produce şi efecte regionale. Toate culturile şi statele de pe Terra pot şi trebuie să contribuie în acest scop şi să ofere toate cunoştinţele de care dispun. Se impune o concentrare a tehnologiilor moderne şi a capacităţii inovatoare, precum şi a cunoştinţelor tradiţionale ale culturilor noastre.

Autor: Nils Sparwasser, Robert Meisner, Rüdiger Glaser, Stefan Dech