Armada împăratului

Flota imperiului chinez

Cu aproape 100 de ani înaintea lui Columb, Fiul Cerului a trimis peste mări şi oceane o armată de vase mai numeroasă şi mai puternică decât toate flotele din Europa la un loc. Cu vase având nouă catarge şi o lungime de până la 120 de metri şi sute de nave însoţitoare, amiralul Zheng He a navigat de pe coastele sudice ale Chinei până în India, Arabia şi Africa pentru a aduna comori, dar şi pentru a demonstra puterea stăpânului său. Lumea se afla la picioarele chinezilor. Până când, din Oraşul Interzis, a apărut un ordin cu urmări deosebite.

Aceasta este povestea celei mai neobişnuite flote care a navigat vreodată pe apele oceanelor, a celei mai grandioase aventuri maritime din istoria de două mii de ani a Imperiului Chinez. Dar este totodată o poveste despre cea mai mare oportunitate ratată din istorie: şansa acestui imperiu de a deschide poarta către stăpânirea lumii, valorificată ulterior de europenii care au cucerit întreaga planetă.

În largul Insulelor Maldive navighează 63 de jonci. Acestea au denumiri pitoreşti, precum „Armonie pură“, „Linişte eternă“ sau „Serenitate prietenoasă“. La prora uriaşă sunt pictaţi ochi mari de dragon pentru ca spiritele vaselor să poată recunoaşte ruta. Cele mai mari patru jonci au un deplasament de peste 3000 de tone. Lungimea lor este de peste 120 de metri – depăşind astfel de patru ori lungimea caravelei lui Cristofor Columb, care urma să străbată peste aproape 90 de ani oceanele lumii –, lăţimea atingea aproape 50 de metri, în timp ce înălţimea acestor ambarcaţiuni o depăşea pe cea a insulelor de care s-au apropiat.

Pe cele nouă catarge ale acestor corăbii de mari dimensiuni sunt ridicate douăsprezece pânze dreptunghiulare din mătase roşie, susţinute de tuburi de bambus, cea mai mare dintre acestea atingând o înălţime de aproape 20 de metri şi cântărind 5 tone. Este nevoie de mai mulţi oameni pentru a susţine pivotul cârmei, ce pătrunde câţiva metri în ruful de la prora şi este expusă unor forţe foarte mari exercitate de vânt şi de curenţi. Fiecare vas este echipat cu 24 de tunuri de bronz. Compartimente etanşe împart coca din lemn de cedru, astfel încât corăbiile continuă să plutească chiar dacă unul dintre compartimentele cocii este inundat.

În cele patru punţi sunt amenajate aproximativ 100 de cabine, de la camere înguste până la încăperi comode. Pe puntea superioară, între catarge, sunt cultivate plante medicinale în grădini îngrijite cu atenţie. Secţiunea centrală a cocii este ocupată de spaţii de încărcare cu dimensiunile unui depozit. Denumirea de baochuan – „corabia comorilor“ – a navelor cu nouă catarge se datorează acestor spaţii. Dacă suflă un muson favorabil, aşa cum a fost cel care le-a ajutat să navigheze în numai zece zile din Sumatra până în Insulele Maldive, ele pot naviga cu până la 6 noduri, ceea ce înseamnă aproximativ 10 kilometri pe oră.

Anul 1414 se apropia de sfârşit când flota împăratului a ancorat în largul acestor insule pentru a negocia alte comori pentru Fiul Cerului. Alături de vasele de transport, apar şi veliere speciale cu şase până la opt catarge, printre care se regăsesc „corăbii pentru cai“ cu grajduri pentru cabalinele diviziei de cavalerie de la bord, precum şi „corăbii pentru apă“ la bordul cărora sunt transportate rezervoare cu apă potabilă pentru oamenii şi animalele flotei. În jurul vaselor uriaşe navighează nave cu un singur catarg sau cu două mai mici: jonci de război rapide, înarmate, corăbii-mesager şi vase de recunoaştere.

În timp ce majoritatea joncilor navighează mai multe zile în apele arhipelagului, trei sau patru dintre ele se desprind de restul flotei, pătrund atent printre recifele de corali şi aruncă ancorele de fier în imediata apropiere a plajelor.

Bărbaţi în haine multicolore de mătase sunt transportaţi de marinari pe uscat cu ajutorul unor şalupe mici, asemănătoare unor plute. La bord se află probabil şi soldaţi înarmaţi cu arbalete şi spade, precum şi translatori, cunoscători ai dialectului navigatorilor arabi, utilizat de aproape toţi comercianţii dintre Mombasa şi Hormus, dintre Surabaja şi Nanjing.

„Denumirea acordată de străini acestor pământuri este Diewa“, va consemna ulterior unul dintre translatori despre Maldive. Arhipelagul este stăpânit de un sultan musulman. Chinezii îi oferă la schimb diferite obiecte de preţ: mătase, cuie de fier şi alte articole de feronerie, ceai, lumânări, bronz şi argint. La care se adaugă obiecte pictate şi lemn de santal, precum şi porţelan fin albastru sau verde din Jingdezhen, dar şi porţelan cu un strat superior maroniu provenit din Fujian.

Locuitorii arhipelagului oferă la schimb ambră, o secreţie ceruminoasă a caşalotului (Physeter catodon), găsită de locuitorii insulei uneori pe stânci. Ca materie primă pentru parfumuri, ambra este schimbată cu argint pur.

Chinezii achiziţionează şi parâme din fibre de cocos înfăşurate, precum şi cochilii de melci din familia Cypraeidae, pescuiţi de locuitorii insulelor din apele puţin adânci din jurul Insulelor Maldive cu plasele. După câteva zile, joncile ridică ancora. Mărfurile obţinute la schimb se află în cală. Zheng He, comandantul flotei, este mulţumit.

Autor: Leo Philip (TEXT) şi Wieslaw Smetek (ILUSTRAŢII)