Căutătorii de opale din locul de nicăieri

Australia

Nimeni nu ştie cu exactitate unde începe şi unde se sfârşeşte pustiul australian. Un singur lucru este cert: cine a vizitat o dată White Cliffs a trecut cu siguranţă şi pe aici. Vara, în acest loc deosebit de aspru nu locuiesc decât vreo 75 de oameni. Ei se adăpostesc în peşteri de temperaturile de peste 50 de grade. Caută opale şi libertate. Pe aceasta din urmă o şi găsesc.

Drumul către Patch? Nimic mai simplu: o luaţi la stânga în dreptul fotoliului dărăpănat, treceţi de rămăşiţa televizorului şi vă opriţi în faţa Fordului Falcon de culoare roşie. Pe capota maşinii stă o capră supraponderală. La umbra unei rulote, în imediata apropiere a autoturismului, trândăveşte un porc înnămolit. La sosirea noastră, guiţă zgomotos, astfel încât uşa rulotei se deschide imediat: îşi face apariţia Patch (Petic). Ne priveşte. O legătură neagră cu marginile răsucite îi acoperă ochiul drept. Deasupra celui stâng tronează o cicatrice de mărimea unei monede de 2 euro. Este locul prin care a ieşit glonţul după ce i-a perforat capăţâna. Patch dă pe gât două cutii de bere şi ne povesteşte apoi cum a încercat o dată, în Algeria, să trecă în plină viteză printr-o baricadă. Zice că se afla acolo în concediu, dar evită alte întrebări referitoare la acel incident. Cu atât mai mult cu cât ora este foarte matinală. Preferă să-şi determine capra, pe numele ei Chops, să ridice la comandă laba dreaptă. Apoi strigă „şezi!” , iar Pig, porcul, se aşază asemenea unui căţel.

De fapt capra fusese cât pe-aci să-şi sfârşească viaţa pe cărbunii unui grătar. La fel ca şi Pig, pe care-l descoperise mai mult mort decât viu pe drumul pietruit. Pe Patch nu l-a răbdat inima să-i sacrifice; astăzi se întâmplă ca animalele să împartă chiar şi patul cu stăpânul lor, care nu neglijează nici unul dintre obiceiurile lor. „Pig tocmai este gelos, ne avertizează el. Aveţi grijă, când e aşa, îi place să ciupească!” Pe Patch îl cheamă, de fapt, Michael Kooyman. A studiat vreme de şapte ani psihologia şi sociologia şi are şi un doctorat. Împreună cu soţia sa, medic pediatru din Adelaide, au doi fii şi o fiică. Câştigau săptămânal 12.000 de dolari australieni. „Dar eram oare fericit?” În loc de răspuns, Patch îşi scarpină capra.

Astăzi, bărbatul cu ochiul legat trăieşte din 824 de dolari ajutor lunar de şomaj, inclusiv remote area allowance, adică un bonus pentru locuitorii unor ţinuturi deosebit de izolate. În afară de hotărâre, noua viaţă l-a mai costat şase sticle de bere, pe care le-a dat la schimb pentru o rulota prăpădită. Noul lui adăpost nu avea anvelope, jenţile ruginite se înfundau în nisip, ceea ce oricum nu avea importanţă. Pentru că el trebuia să rămână exact acolo unde se află: pe altă planetă.

Autor: Meike Kirsch (text); Franz Killmeyer (foto)