Fatema Abdulla Aleghfeli

O viaţă între două lumi

Este frumoasă, bogată şi are o carieră încununată de succes: Fatema Abdulla Aleghfeli din Emiratele Unite îşi asumă plină de încredere libertăţi care cu siguranţă nu corespund nici valorilor familiei ei, nici celor ale societăţii.

„Care ar fi motivul pentru care unui frizer nu i-ar fi permis să mă pieptene?“, întreabă Fatema Abdulla Hadroom Aleghfeli şi comite, ca în fiecare altă zi de joi, un sacrilegiu. Proprietarul din Liban al unui salon de coafură îi netezeşte buclele negre cu un elan debordant, încât ai putea crede că încearcă să se dezbare cu mişcările sale de fiecare dintre regulile existente. „În părul unei femei se ascunde diavolul seducţiei, un bărbat străin nu are voie să-l vadă sau să-l atingă“, a învăţat Fatema încă din copilărie. De aceea preferă să nu le vorbească mamei, surorilor, dar în special fraţilor despre plăcerea pe care i-o provoacă părul şi îngrijirea „publică“ a podoabei ei capilare.

Există de altfel mai multe aspecte referitoare la viaţa din Dubai a Fatemei, pe care familia ei le bănuieşte, dar alege să le ignore: ea nu poartă acolo nici vălul negru numit shayla, nici veşmântul abaya. Locuieşte singură în propriul apartament şi călătoreşte neînsoţită, chiar şi în străinătate. Se întâlneşte cu prietene, dar şi cu prieteni. Şi mai există lucruri de care mama, fraţii şi surorile ei chiar se ruşinează, bunăoară faptul că, deşi a împlinit 32 de ani, nu are încă nici soţ, nici copii. O singură realizare îi umple însă pe toţi de mândrie: Fatema este manager financiar într-un concern francez.

Fatema se admiră mulţumită în oglindă. I-a plăcut deja de copil să gândească cu propriul cap, să analizeze reguli care erau considerate tabu. „De ce pot bărbaţii să hotărască orice? De ce lor le este permis totul, iar femeilor nimic? De ce au acces la paradis doar musulmanii? De ce trebuie să postim?“ Răspunsul era de fiecare dată acelaşi: „Aşa cere tradiţia, aceasta este religia“. De aceea a început să caute răspunsurile în cărţi. Dar lectura o conducea mereu la alte şi alte întrebări. Printre ele, iar şi iar, una deosebit de importantă pentru femei: „De ce sunt ele obligate să poarte shayla?“. La 12 ani obişnuia să lase vălul să-i alunece, până într-o dimineaţă când – în timpul ceremoniei drapelului – profesoara a pălmuit-o, umilind-o astfel în faţa tuturor elevelor.

Fatema a avut nevoie de alţi 14 ani pentru a se elibera din acel cocon întunecat: la vârsta de 23 de ani a învăţat să se învăluie mai lejer în shayla şi abaya. La 25 de ani să le scoată în fiecare seară, după serviciu. La 26 de ani a renunţat definitiv la acel înveliş. În acea dimineaţă specială, Fatema a ales să poarte unul dintre cele două duzini de costume cu pantalon, pe care şi le cumpărase în vederea noii ei existenţe. Era ziua în care, îmbrăcată în hainele cele noi, închisese uşa apartamentului din spatele ei pentru a se supune trecerii prin furcile caudine.

Bărbaţii din firmă îi făceau complimente. Femeile nu spuneau nimic. Dar privirea le era suficient de grăitoare – iritată, evaluatoare, depreciatoare, încuviinţătoare, invidioasă, uimită. Mai are parte şi azi de asemenea priviri atunci când oamenii realizează că nu este străină. „Ei bine, nu pot spune că vechea ordine vestimentară nu era practică“, glumeşte Fatema. „Ai dormit prea mult de dimineaţă, nu mai ai timp să te aranjezi sau te-ai îngrăşat? Nici o problemă, te înveleşti de jur-împrejur şi ieşi din impas.“

Sandalele ei cu tocuri înalte lovesc podeaua de marmură a centrului comercial Mall of the Emirates din Dubai. Îmbrăcată în jeans şi într-un top din mătase, Fatema se strecoară printr-o mulţime şerpuitoare de veşminte negre. Până şi fetele adunate în faţa cinematografului Cinestar, care flirtează cu băieţii abordând teme ca funcţia bluetooth a telefoanelor lor mobile, poartă ca accesoriu la modă câte un abaya, de sub care se pot vedea bluze colorate şi chiar cizme de cowboy. Fatema, o adevărată „bedou“, urmaşă pe linie paternă şi maternă a beduinilor, este una dintre puţinele localnice care se opun ordinii vestimentare.

Este vorba despre educaţie? În nici un caz. 64 la sută din absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior din Emirate sunt femei. Despre discriminare? Nu prea. Femeile reprezintă o jumătate din funcţionari şi o treime din angajaţii băncilor, lucrează în poliţie şi în armată, anual sunt beneficiarele a peste 2500 de licenţe comerciale, ocupă tot mai des fotolii de şef şi acum au şi dreptul la vot. Există chiar ministere conduse de femei. Şi, cu toate acestea, cele mai multe emirate susţin vehement veşmântul cel negru. „Shayla şi abaya nu sunt o constrângere, ci un mod de apărare“, a spus într-un interviu Muna Ahmad, o femeie în vârstă de 26 de ani, redactorul-şef al ziarului „Emirates Today“. „Fără ele mi-ar fi ruşine, pentru noi braţele şi părul sunt ca sânii. Aceasta este tradiţia noastră.“

»Autoprotecţie? Mai degrabă automortificare şi autoînşelăciune!“, atrage atenţia Fatema. „Care dintre aceste femei conştiente de propria valoare este dispusă să recunoască faptul că cedează presiunii familiale şi că învăluită face mai uşor carieră?“

La volanul BMW-ului ei 530 verde, Fatema se îndreaptă înspre noua Dubai Marina, un fel de Veneţie cu zgârie-nori. Adoră acest Dubai în plină ascensiune. Zi şi noapte aude oraşul crescând. Pretutindeni sunt şantiere. Fatema se opreşte în faţa unei gropi uriaşe. Şi se entuziasmează: „50 de etaje, o înălţime de 150 de metri“. Undeva acolo, sus în turn, îşi va amenaja în curând un apartament de lux cu o suprafaţă de 140 de metri pătraţi. „O nebunie“, şopteşte.

Autor: Carmen Butta (TEXT) şi Tina Hager (FOTO)